Recomandare

Recomand tuturor sa urmareasca documentarul lui Michael Moore “Sicko”. Un documentar despre asigurarile de sanatate, despre cum guvernul SUA uita si isi neglijeaza poporul. Foarte interesant documentarul. As putea spune ca este o radiografie a sistemelor de sanatate din lume (a celor care au intr-adevar un lucru de spus deci nu intalnim Romania).
Documentarul il puteti urmari online Aici si click pe Watch This Film. Vizionare placuta

Interesant

Un concept interesant al celor de la Microsoft si sunt de parere ca acest sector al dezvoltarii interfetelor cu grad inalt de interactivitate se imbina placut cu modul in care mintea umana proceseaza, ordoneaza si filtreaza informatiile.

Future Vision Montage

Timpul…

Timpul, una din cele sapte marimi fizice fundamentale, este cel care ne guverneaza evolutia, felul nostru de a fi ca indivizi. Timpul da tonul pentru startul evenimentelor, el dicteaza evenimentele, el le scrie, le consemneaza, le altereaza, le da noi valente.

Timpul este prezent in viata fiecarui individ si suntem influentati de el in mod direct. Cand vorbim de timp ne gandim la un ceas. Dar oare e atat de simplu pusa problema? Timpul se reduce doar la un ceas si doar atat? Aceasta abordare poate fi pusa pe seama conditiei umane, a perceptiei noastre. Percepem timpul numai sub forma actiunii sale directe. Masuram timpul scurs, ne propunem sa realizam un anumit proiect intr-un timp dat, avem o varsta, o unitate de masura pentru timp, un instrument cu care il masuram. Acesta este timpul, sau ma rog…partea lui perceptibila in spectrul simturilor noastre.

Dincolo de aceasta perceptie “mecanica” a timpului, acesta se extinde spre noi dimensiuni astfel incat putem vorbi de un timp propriu al fiecarei persoane, putem vorbi de faptul ca timpul se dilata, se contracta, se curbeaza, isi modifica forma si structura deci si influenta. Timpul este un “organism” fie el teoretic sau nu, are o influenta variata si depaseste bariera pana unde suntem noi obisnuiti sa mergem.

In mitologie, chronos, zeul timpului era cel ce guverna acest fenomen numit timp. Chronos este zeul timpului nu timpul in sine. Aspectul asta este foarte important intrucat adesea se realiza o confundare intre termeni. Timpul este singular si separat. Timpul este acelasi pentru toti insa cu manifestari diferite pentru individualitati.

Putem considera timpul asemeni unei intinderi de material iar toate elementele spatiului fizic lasa o amprenta asezate pe aceasta intindere de material, iar materialul se onduleaza dupa element. Metaforic vorbind putem spune ca stam in “palma timpului”. Aceasta abordare este sustinuta si de fizica cuantica unde legea generala spune ca “orice este posibil insa doar probabilitatea petrecerii unui eveniment difera”. Forta sau energia cu care apasam noi ca indivizi asupra materialului timpului este variabila si nu depinde de marimi fizice cunoscute cum ar fi masa, temperatura, depinde de ceea ce numim capacitate vitala, energie interioara sau “scanteia divina” din noi modelata sub amprenta actiunilor si deciziilor noastre. Da…timpul poate fi curbat, poate fi lungit, influentat sa “curga” pe langa noi mai usor sau mai greu. cea mai buna reprezentare este metafora cearsafului intins pe pat si a bilelor metalice sau de hartie aruncate pe cearsaf, acesta modificandu se dupa greutatea bilelor. Considerati cearsaful ca fiind timpul, noi bilele de metal sau orice alt material, iar masa bilelor acea energie interioara capabila sa modeleze timpul.

Secunda definita in fizica este relativa, o notiune ce nu sta in picioare in fata trairilor noastre. Daca experimental mai multi indivizi ar fi lasati sa stea zece secunde intr-o camera, oare cati ar realiza exact numarul asta de secunde? Timpul isi lasa amprenta asupra noastra ca organisme biologice. Imbatranim datorita timpului, unii mai repede , altii mai greu totul depinde de fiecare individ in parte. Timpul ni-l facem noi. Noi ii dictam cum sa se “plieze” dupa masa noastra energetica. Suntem mici Chrono-si. Dumnezeu ne-a dat viata, inteligenta, liberul arbitru si timpul.

Un articol de Viv

Joc mintal – Ce suntem?

Oare sunt normal? Normal in sensul de sanatos din punct de vedere al proceselor cognitive, emotionale si volitive adica, este realitatea mea o realitate in sensul adevarat al cuvantului sau doar sunt eu scufundat intr-o mare de oameni “reali”, eu insumi fiind un “decazut” din aceasta “realitate”?

Ce ma deosebeste? Ce ne deosebeste de ceilalti? Cum pot discerne ce realitate sa aleg sau daca o aleg , de e realitatea cea adevarata, daca se poate spune despre aceasta ca ar fi “adevarata”. Vorbim de un concept de constientizare a starii. Insa intr-un sistem anatomo-fiziologic viciat (e. g. persoana diagnosticata cu schizofrenie paranoia), un sistem lipsit de resorturi ce mi-ar permite o ancorare in “realul celorlalti”, ce as putea face pentru a depista, a studia si a remedia starea alterata a realitatii mele?

Orice modificare patologica a structurii si functiei unui sistem sau organ oare nu implica si modificari de natura subtila, ezoterica? Vorbim de o schizofrenie anatomica sau vorbim si de o schizofrenie ce se reflecta si la nivel de suflet (deci nu emotie)?

Termenul de suflet poate fi asimilat usor de campul notiunilor religioase. Deci pentru a putea exprima o patologie si relatia acesteia cu sufletul va trebui sa facem o corelare sau sa gasim un numitor comun intre religie si patologie. Acum intrebarea ce se ridica este: ce reprezinta religia? Oare religia este ceea ce defineste religia? Sau este acel element subtil , de substrat ce influenteaza relatiile interumane, viziunea si asadar reprezinta liantul ce asigura coeziunea grupurilor, maselor in ceea ce numim religie. Acel element subtil poate fi credinta. Credinta este un declansator al unor stari de semi-constienta, euforice. Iar aceasta credinta poate genera anumite schimbari dictate de subconstient insa sub imboldul factorului credinta. Sunt cunoscute cazurile celebre de realizare a unor actiuni remarcabile doar prin credinta. Putem spune ca aceasta credinta este o proiectare in timp a unui scop stabilit la un moment dat si plasat ca target desi in mod normal improbabil, acum posibil.

Daca prin credinta realizam lucruri improbabile, atunci usor deducem ca aceasta credinta este si o cale spre perfectiune. Dar perfectiunea fiind….? Perfectiunea este o complexitate inutila. Prefer sa cred in dualismul sau mai bine zis, ierarhia perfectiune – simplitate. Perfectiunea, valoare pur umana, o gasim definita ca fiind un cumul de cunostiinte, de informatii, cu variate conexiuni. Perfectiunea este complexa. Complexitatea este umana. Simplitatea este acea perfectiune divina. Divinul este simplu. Orice structura din jur creata de divinitate are un mare grad de simplitate, datorita probabil gradului de intelegere si de inferentiere divina.

Avem de-o parte inteligenta umana, complexa cu tendinta spre perfectiune si inteligenta divina unde putem include sintagme ca “i-a fost scris” si “destin”, inteligenta simpla dar mareata, creatoare de Divin.

Este important ca noi sa putem distinge, discerne si sa avem factorul de conversie intre cele doua tipuri de inteligenta. Odata complexul exprimat in simplitate, totul se rasfrange in Divin si devenim acea farama de Divin ce eram odata…

Un articol scris integral de Viv