In urma navigarii la intamplare pe internet am dat peste un concept si o stare in acelasi timp: sinestezia. Termenul poate suna cunoscut de la limba romana unde este definit ca fiind o ” tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simţ în limbajul altui simţ” (DEX). In psihologie si in neurologie psihologica termenul capata valente noi si ni se prezinta ca fiind o stare functionala, fiziologica de percepere a lucrurilor. Pentru a va scuti si de alte definitii voi da un exemplu: cum ar fi ca fiecare cuvant rostit sa va provoace anumite senzatii gustative (carte parca ar avea gust de lapte 
, si aici nu ma refer la sunete comune). In starea sinestezica, se realizeaza punti de legatura intre diferitii centri din creierul nostru, centri ce corespund ariilor vizuala, olfactiva, gustativa etc. Dupa cum stim, in creierul nostru simturile nu au o localizare comuna ci au o distributie divergenta. Aceasta unire a diferitilor centri senzitivi, unire functionala poate chiar si structurala la nivel de sinapsa, revolutioneaza modul nostru de a percepe concepte precum creativitate, memorie vizuala, olfactiva, auditiva. Sunetele pot da senzatii vizuale, auzul poate genera sau stimula simtul gustativ. Din pacate in invatamantul romanesc s-a introdus de vreo 2 ani ceea ce numim stiluri de invatare (e.g. auditiv, vizual, practic). Scopul lor fiind stimularea simmtului mai putin dezvoltat. De ce am zis “din pacate”? Pentru ca in urma ultimelor studii s-a demonstrat clar ca stilul de invatare este in stransa legatura cu sinapsele formate intre diferitii analizatori care sunt si “dispozitive” de intrare (input). Cu alte cuvinte este inutil sa incerci sa dezvolti o sinapsa bazata pe stil auditiv, cand persoana in cauza este orientata in mare proportie pe stimuli vizuali. E o pierdere de timp. Poate pe viitor se va acorda si la noi mai mare atentie fenomenului sinestezie.
Va las pe voi sa descoperiti mai multe despre sinestezie la modul comercial, prezentat de BBC Horizon – Link
